În lumea tehnologică a mileniului trei fiecare este un mic specialist în computere. Sau dacă nu este, ar trebui să fie. Fiindcă ar fi destul de stânjenitor ca în timpul unui interviu sau a unei discuţii cu un partener de afaceri să foloseşti un termen pe care crezi că îl cunoşti dar care de fapt, în urechile unui specialist poate suna extrem de nepotrivit. Nu mi-am propus să fac o listă exhaustivă de termeni tehnici şi nici măcar să încerc să identific cei “câţiva” termeni de care aveţi nevoie în fiecare zi. Pentru asta s-au scris numeroase cărţi şi există numeroase pagini de internet care abordează subiectul în detaliu.

Întrebarea pe care o pun este un subiect care a mai fost abordat public dar căruia eu încă nu i-am găsit un răspuns: folosim cuvintele aşa cum au fost adoptate din altă limbă sau le adaptăm şi încercăm să le găsim un echivalent sau o traducere românească? Iar lucrurile sunt mai complicate decât par.

Dacă le adoptăm aşa cum sunt intervin alte probleme. Prima este de a înţelege corect termenul şi de a-l folosi corect. Specialiştii cunosc probabil terminologia IT şi nu vor avea probleme în acest domeniu, însă pentru “profani” s-ar putea să nu fie la fel de uşor. Apoi, dacă ne-am hotărât să adoptăm un neologism, păstrăm scrierea originală sau invetăm un cuvânt cu sonoritatea neaoşă? V-aţi putea obişnui cu “maus” sau cu “sait”? Eu nu! În schimb, atunci când trebuie să scriu mouse sau site şi să articulez cuvântul, mă aflu din nou într-o mică dilemă: e “mouse-ul” sau “mouseul”, sau chiar “mousul”? E “site-ul”, “siteul” sau chiar “sitele”? Parcă ar suna mai bine “saitul” în varianta articulată.

Dar haideţi să mă întorc la termenii din titlu. Download. Aici avem din start o problemă, şi dacă “descărcarea” unui program e o expresie de bun simţ, atunci când vine vorba de termenul care exprimă operaţia inversă, “upload”, traducerea devine de-a dreptul inutilizabilă, fiindcă dacă vei spune “încarc un program”, interlocutorul tău va înţelege că îl încarci în calculatorul tău, sau în memorie, sau, în orice caz, îl “încarci” pentru a-l utiliza şi nu pentru a scăpa de el. Deci? “Fac un upload”? Sau “Fac un aploud”? Întelegeţi unde bat?

Dacă DVD şi MSN sunt termeni relativi clari, ei descriind o tehnologie video concretizată cel mai adesea printr-un disk optic, respectiv portalul sau programul de mesagerie instantanee de la Microsoft, termenii “codec” şi “beta” au un înţeles mai puţin explicit. Ca să nu intru în definiţii complicate voi spune doar că un “codec” este o metodă (software sau hardware) de a modifica un flux de informaţie în scopul modificării unor caracteristici (de obicei e vorba de dimensiunea digitală a acelui flux, care de obicei e video sau audio). Termenul de “beta” este folosit de obicei pentru a clasifica un program (software) ca fiind “aproape” finalizat. Versiunea Beta a unui program este de obicei lansată atunci când se consideră că programul este aproape finalizat însă se suspectează că utilizarea lui pe scară largă ar putea duce la descoperirea de noi probleme critice care trebuie rezolvate înainte de lansarea produsului.

Se mai folosesc în acest domeniu şi termenii “alpha” şi uneori chiar “gamma” şi trebuie menţionat că “alpha” desemnează de obicei o versiune preliminară a unui program, versiune care nu este recomandată pentru utilizarea de nespecialişti, în timp ce versiunile “gamma” sunt versiuni care au depăşit stadiul de testare “beta” dar nu sunt lansate ca produse finale din diverse motive. Cel mai bun exemplu în acest sens l-a constituit până acum câţiva ani pachetul MySQL, un server de baze de date pe care compania care îl produce nu a dorit până acum câţiva ani să îl lanseze oficial pentru platformele Windows. Revenind la oile noastre, problema rămâne şi dacă aţi fost atenţi au existat câteva ocazii pe parcursul articolului în care am fost obligat să recurg la metode adaptare a termenilor din IT pentru a-i putea utiliza în limba română.

Pentru cei care urmăreau un răspuns, acesta mi se pare evident: cel puţin deocamdată eu voi aborda problema acestor neologisme şi a termenilor tehnici după caz, adică acolo unde e potrivit un cuvânt românesc îl voi folosi, însă acolo unde traducerea ar putea fi interpretată greşit voi folosi cuvântul original, chiar cu riscul de a fi clasificat ca “pretenţios” de interlocutorii mei, dar mă voi asigura în felul acest că scopul principal al discursului, comunicarea, este îndeplinit.

a:0:{}
0